Dupa un scurt time-out - determinat de moartea lui Michael Jackson, care a deturnat atentia televiziunilor de stiri si a primei pagini a ziarelor - tocarea mărunt-mărunt a Monicăi Iacob-Ritzi revine in prim planul audienţei.
Pentru a scăpa basma curată, ministrul Tineretului şi Sporturilor ar mai avea nevoie de minim 5-6 "mortăciuni" celebre, care nu e deloc sigur că se vor întâmpla şi, oricum, morţi mai vestiţi decât Michael Jackson sunt foarte greu de găsit...
Mie-mi miroase a demisie sau a demitere ori, mai degrabă, a basculare peste bord.
Valentin Smedescu
....
marți, 30 iunie 2009
luni, 29 iunie 2009
Sa traiti binecredinciosi!
Tocmai l-am văzut la TV pe preşedintele României pupând stângaci icoane şi făcând crucea mare (dracu' e bătrân, se ştie), la o altă ceremonie religioasă.
Şeful statului părea atât de cucernic, încât am fost aproape sigur că va cuceri pe loc alte câteva mii de voturi, însă după ce l-am văzut pe-aproape pe Gigi Becali, şi încă în genunchi, prosternat, pătruns de o şi mai profundă evlavie, mi-am dat seama că lucrurile stau exact pe dos: cu astfel de practici, Traian Băsescu n-are absolut nicio şansă în faţa proaspătului europarlamentar PRM: pentru a-i îngenunchea la acest capitol pe Becali şi pe alţii ca el, Băsescu trebuie să se bazeze pe "oiţe ale Domnului" muuult-mult mai rătăcite decât cele de azi, poate chiar pe oi căpiate de-a dreptul şi, eventual, leşinate de foame.
După părerea mea, Traian Băsescu a încălcat grav încă o legiuire - cea de-a 10-a ("Să nu pofteşti nimic din ce este al aproapelui tău"): în anul de graţie 2009, poftind a se agăţa disperat de plusul de imagine pe care crede că i-l pot transfera primele două instituţii ale clasamentului "credibilitate în mintea românilor" (Biserica şi Armata), preşedintele Traian Băsescu nu e cu nimic mai breaz şi mai puţin avid de pomană mediatică decât "politicienii" vâlceni înghesuiţi claie peste grămadă în preajma P.S. Gherasim şi a altor clerici, să pară sfinţi în ochii babelor de pe coclaurii judeţului...
Valentin Smedescu
.....
Şeful statului părea atât de cucernic, încât am fost aproape sigur că va cuceri pe loc alte câteva mii de voturi, însă după ce l-am văzut pe-aproape pe Gigi Becali, şi încă în genunchi, prosternat, pătruns de o şi mai profundă evlavie, mi-am dat seama că lucrurile stau exact pe dos: cu astfel de practici, Traian Băsescu n-are absolut nicio şansă în faţa proaspătului europarlamentar PRM: pentru a-i îngenunchea la acest capitol pe Becali şi pe alţii ca el, Băsescu trebuie să se bazeze pe "oiţe ale Domnului" muuult-mult mai rătăcite decât cele de azi, poate chiar pe oi căpiate de-a dreptul şi, eventual, leşinate de foame.
După părerea mea, Traian Băsescu a încălcat grav încă o legiuire - cea de-a 10-a ("Să nu pofteşti nimic din ce este al aproapelui tău"): în anul de graţie 2009, poftind a se agăţa disperat de plusul de imagine pe care crede că i-l pot transfera primele două instituţii ale clasamentului "credibilitate în mintea românilor" (Biserica şi Armata), preşedintele Traian Băsescu nu e cu nimic mai breaz şi mai puţin avid de pomană mediatică decât "politicienii" vâlceni înghesuiţi claie peste grămadă în preajma P.S. Gherasim şi a altor clerici, să pară sfinţi în ochii babelor de pe coclaurii judeţului...
Valentin Smedescu
.....
Un nou inceput
Am scris, vreme de circa 13 ani, în ziare, în reviste, pe site-uri, pe forumuri etc.
Deşi m-a încercat - încă demultişor - ideea de a-mi construi propriul blog, am opus oarece rezistenţă ispitei. După cum se vede, doar până ieri, când am făcut o constatare: aşteptând la infinit să găsesc, spus ori scris de alţii, ceea ce cred eu că se cuvine (uneori, chiar se impune) a fi spus/scris, nu e cea mai potrivită atitudine. Iar inevitabilul s-a produs.
Cum sintetizez, "cu mintea de acum", ce intenţionez a face pornind pe acest nou drum?
E greu de explicat în câteva cuvinte ...până una-alta, "simt enorm şi văd monstruos" (tot Caragiale, „săracul”...) cred că ar fi cea mai descriptivă „definiţie”.
O sa înţelegeţi - mai târziu şi în timp - de ce.
Valentin Smedescu
....
Deşi m-a încercat - încă demultişor - ideea de a-mi construi propriul blog, am opus oarece rezistenţă ispitei. După cum se vede, doar până ieri, când am făcut o constatare: aşteptând la infinit să găsesc, spus ori scris de alţii, ceea ce cred eu că se cuvine (uneori, chiar se impune) a fi spus/scris, nu e cea mai potrivită atitudine. Iar inevitabilul s-a produs.
Cum sintetizez, "cu mintea de acum", ce intenţionez a face pornind pe acest nou drum?
E greu de explicat în câteva cuvinte ...până una-alta, "simt enorm şi văd monstruos" (tot Caragiale, „săracul”...) cred că ar fi cea mai descriptivă „definiţie”.
O sa înţelegeţi - mai târziu şi în timp - de ce.
Valentin Smedescu
....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)