„Traian Băsescu este tot mai singur şi tot mai hăituit... o să râdeţi. Îl simt... dacă-şi revine şi începe domnia-sa să dea scatoalce, o să vedeţi că eu voi fi primul care dau în el", a declarat Ion Cristoiu sâmbătă seara, în emisiunea lui Robert Turcescu, dând asigurări ferme că nu preacurveşte d.p.d.v. deontologic.
Oare cât de deştept trebuie să se considere cineva şi cât de proşti să ne creadă pe toţi ceilalţi, încât să facă declaraţia de mai sus?
E deontologic „să dai în cineva” (adica să-i tragi "scatoalce") doar pentru că „e puternic” şi indiferent dacă face bine sau rău naţiei?
E corect "să ierţi" fie şi temporar pe cineva - la fel, indiferent dacă face bine sau rău - doar pentru pentru că e "singur" şi "hăituit"?
Şi apoi:
E mai "hăituit" Traian Băsescu decât românii care au crezut în el şi le-a înşelat aşteptările în cel mai josnic mod cu putinţă?
Nu cumva preşedintele culege consecinţele:
... vântului pe care l-a semănat atata amar de mandat, care acum provoacă furtuna?
... promisiunilor pe care nu le-a onorat - mai ales a celor legate de funcţionarea normală a instituţiilor statului şi de lupta anticorupţie?
... sistemului ticăloşit care s-a ticăloşit şi mai în profunzime?
... construirii şi patronării unui partid şi mai antidemocratic, şi mai corupt, şi mai populist decât PSD - considerat pe bună dreptate, ani în şir, "absolutul" în materie de anti-democraţie, corupţie şi populism?
... confundării declaraţiilor în numele Instituţiei Prezidenţiale cu mahalagismele şi ţăţismele specifice cîrciumii de la Coţofenii din dos?
... eliminării oricărei şanse de manifestare a meritocraţiei, a profesionalismului, care nu mai contează nici cât negru sub unghie când sunt puse în balanţă cu calitatea de membru PD-L?
Sâmbătă seara, în emisiunea "100%" a lui Robert Turcescu, n-am văzut deloc un mare ziarist susţinând cu argumente un mare lider al României, implicit o cauză, ci un om mic, sporovăind infantil despre un lider care devine tot mai mic...
Valentin Smedescu
...
PS: eu nu-l suspectez pe Ion Cristoiu că s-a vândut acum, cum nu l-am bănuit că s-a vândut nici când găina a născut pui vii - momentul "Alfa" al tabloidizării şi manelizarii presei româneşti, clipa de debut a practicii „se poate scrie şi face orice, bani să iasă, fie şi sub forma mărunţişului din buzunarul proştilor care cumpără ziarul, deci pot fi manipulaţi...”
