Mă tot întreb dacă, după toate cele întâmplate - întâi prin hidoşeniile rezultate în urma votului uninominal, apoi prin constituirea, prin mijloace nedemocratice, a unei majorităţi parlamentare care nu reflectă voinţa electoratului la ultimele alegeri generale - partidele noastre politice vor fi avut ceva de învăţat. Mă refer mai ales la PNL şi PSD, pentru că ele au recepţionat în plină figură bine-meritata pedeapsă de a le fi „luaţi” parlamentarii (prin toate mijloacele, nu mai contează care). Urgia care a lovit două mari partide parlamentare, altele decât cel care de deţine Puterea - PSD e la a doua legislatură consecutivă de Opoziţie, PNL-ului numai bine nu-i e după pierderea tuturor pârghiilor legislative şi administrative ale ţării şi administraţiilor locale - nu se „datorează” nici lui Traian Băsescu, nici PDL şi nici măcar ticăloşiei social-democraţilor şi liberalilor care au defectat (trecând cu arme şi bagaje în tabăra independenţilor, metamorfozaţi ulterior în întâiul partid politic parlamentar fără organizaţii şi chiar fără membri în teritoriu).
Nu, nici vorbă: eşecul celor două partide e „datorat”, fără doar şi poate, liderilor lor şi celor care au stabilit candidaturile - fiecare candidatură în parte a contat! - la Senat şi Camera Deputaţilor, unde se constituie sau ar trebui să se constituie în cel mai transparent şi democratic mod cu putinţă majoritatea care dă "tonul la cântec".
*
Ca vieţuitoare în România reală, aş fi stupid să mă întreb care sunt motivele pentru care partidele politice şi liderii lor au propus pentru Parlamentul României, chiar şi la două decenii după ’89, candidaturi caricaturale. Prin urmare, mă voi întreba „pe dos”: oare partidele politice şi în special liderii lor nu realizează cât de mare e răul pe care şi-l fac singure? Nu conştientizează că, propunând pentru Senat şi Camera Deputaţilor (ca şi pentru toate demnităţile publice, de sus până jos), oameni cu solidă pregătire profesională, cu principii, cu caracter, cu idei, şansele de accedere şi menţinere la Putere sunt infinit mai mari decât în alte condiţii (cele de până acum)? Că voturile electoratului, cumpărate ruşinos, de pildă cu produse alimentare, găleţi, bani etc. vor fi mereu pierdute în Parlament (au şi fost!), pentru că mandatul de reprezentare a fost dat cui nu trebuia? Iar dacă majoritatea parlamentară de acum a fost constituită ticălos (nu prea mulţi conştientizează asta, realitate foarte îngrijorătoare), e probabil să avem încă o legislatură de offside pentru actuala Opoziţie? Dacă viitorii candidaţi la Senat şi Camera Deputaţilor vor fi selectaţi tot după criteriile de acum, iar alţi gângavi, stupizi, alţi "Dinu Păturică" ai Parlamentului vor fi aleşi - cu aceleaşi pungi cu alimente, cu aceleaşi găleţi de plastic, cizme de cauciuc, saci cu tărâţe s.a.m.d. - de către acelaşi electorat caracterizat de ignoranţă şi necunoştinţă de cauză, ce ne mai aşteaptă?
P.S.: Una dintre primele cărţi pe care „am deschis ochii” în copilărie a fost Diderot - Jacques Fatalistul * E om bun? E ticălos?.
Ce bine ar fi ca toate candidaturile, la toate funcţiile publice, să fie posibile doar dacă se răspunde afirmativ la întrebarea „E om bun? E ticălos?”.
Valentin Smedescu
