„(...)Cred că înainte de a discuta de nume şi de alegeri, trebuie să vedem unde am ajuns şi ce ne propunem pentru viitor. PDL, exceptând excesele antidemocratice şi lipsa de ideologie, este copia noastră de mai demult. Un partid organizat, cu forţă teritorială, cu verticala decizională, unit in jurul unor ţeluri comune. Prin comparaţie, noi suntem dezorganizaţi, cu zone geografice descoperite şi cu multe, prea multe centre de comandă care generează incapacitatea unirii pentru atingerea unui scop şi, de asemenea, neputinţa susţinerii şi a impunerii unor proiecte. Cel mai grav nu este ca am ajuns din nou în opozitie ci, că în felul în care ne mişcăm acum, nu o să ieşim foarte repede din ea.
Acest blog a cuprins, mai ales în ultimele luni, foarte multe comentarii valoroase despre viitorul nostru ca partid. Ce vreau acum este să reluăm, mai organizat, acest exercitiu al ideilor cu privire la viitorul nostru, ca partid. Fiindcă în urma acestui exerciţiu putem, sper, să rezolvăm cele mai importante trei probleme ale noastre: 1. faptul că am devenit un partid de rangul doi, pierzându-ne obişnuinţa de a câştiga şi combativitatea, 2. faptul că ne-am destructurat organizatoric şi 3. faptul că am uitat să construim proiecte şi viziuni cu privire la viitorul nostru politic şi cu privire la viitorul pozitiv al României. Înainte de a da nume, trebuie să găsim soluţii la aceste probleme. Sigur însă că şi numele, asociate cu aceste soluţii, vor conta.
Pentru orice partid, principala provocare constă în plierea sa la nevoile unei societăţi în schimbare, ale cărei caracteristici nu mai sunt aceleaşi ca acum 20 sau chiar 10 ani (...)”
*
Citatul de mai sus este din Adrian Năstase, mai exact dintr-un material de opinie postat de fostul lider PSD pe blogul personal, cotlonul virtual unde A.N. se exprimă surprinzător de bine uneori şi decent, ca regulă. Evident, cu excepţiile în care dă cu băţu-n baltă cât se poate de amatoristic. Mă refer aici doar la două chestiuni (timpul şi spaţiul nu îmi permit să dezvolt), prima fiind decupată parcă dintr-un registru primordial şi dureros, cu moto-ul „Ce-mi număraţi mai întâi: ouăle sau găina?”:
1. PDL nu este „copia mai de demult” a PSD, PDL a depăşit cu mult „modelul” PSD: lucrează profesionist, bine organizat, într-o singură haită (ceea ce în partidul lui A.N. a fost doar un deziderat; referitor la „excesele antidemocratice” nu cred că e productiv ca Năstase să vorbească despre funie în casa spânzuratului).
2. „Principala provocare” a unui partid nu constă în „plierea la nevoile unei societăţi în schimbare”, ci în capacitatea liderilor săi de a pune interesul naţional înaintea oricărui alt interes. Ceea ce n-au reuşit liderii PSD şi sigur nu reuşesc nici cei ai PDL...
PS: prin revenirea lui Adrian Năstase în fruntea PSD, eşecul total al acestui partid este... „garantat Vanghelie” - cum ar zice din nou vesel actualul Capo di Tutti Capi, succesorul lui A.N...
