O poveste de plâns, cu poliţişti

Rău trebuie să stea lucrurile la Inspectoratul de Poliţie al judeţului Vâlcea: numai în ultimii doi ani, comisarul-şef de până în ianuarie 2008, Adrian Cazan, a fost demis, comisarul-şef Florian Marin a demisionat recent (şi Doamne fereşte să nu se confirme şi veştile proaste care circulă pe ici, pe colo), iar unul dintre adjuncţii de la comanda IPJ (cms. sef. Daniel Munteanu) a fost arestat pentru fapte de corupţie, la scurt timp după ce se pensionase „pe motive medicale”.

Acum, la mai puţin de o săptămână de concursul în urma căruia vom avea un nou comisar-şef, declaraţiile celor doi candidaţi la funcţia supremă în IPJ Vâlcea sunt de-a dreptul halucinante.
Cms. şef Sărdărescu (adjunct al lui Adrian Cazan, apoi al lui Florian Marin, per total din martie 2006 si până în prezent, iar acum comandant interimar):
„Voi face schimbări majore, reforme în statul de funcţii, în organigramă... voi încerca să aduc profesionalismul. În acest moment este foarte jos nivelul profesional al poliţiei vâlcene”
Păi dacă mai sunt atâtea de rezolvat doar pentru ca IPJ sa-si porneasca motoarele, sa intre in functiune, ce ne facem ... domnilor? Obligaţia către contribuabili când ne-o mai onorăm, dacă reforma ne ţine atât de încremeniţi în proiecte?
Având în vedere că „tradiţia” de dată mai recentă a Inspectoratului de Poliţie Vâlcea „impune” ca niciun comandant să nu stea în funcţie mai mult de doi ani - Domnule cms. şef Sărdărescu - ar trebui să vă grăbiţi cu „schimbările majore”, cu „reformele”, cu “aducerea profesionalismului” şi cu ridicarea nivelului profesional de-acolo, de „foarte jos” de unde e, că timpul zboară şi acuşi-acuşi se face 2011...
*
Dacă am tratat cu oarecare amuzament declaraţiile cms. şef Sărdărescu - pentru că ele, realmente, bine-dispun pe oricine care, în aproape 20 de ani, a auzit şapte comandaţi ai IPJ Vâlcea spunând că vor face reforme şi alte minuni asemănătoare - declaraţia cms. şef Neaţă ne-a lăsat în primă fază cu gura căscată, după care ne-a deprimat profund:
„Ştiu, din păcate, că acest concurs este organizat doar pentru cineva anume, ca acel cineva să câştige, dar eu sper ca, în ultimul ceas, acest concurs să fie unul echitabil pentru toţi candidaţii”.

Hmmm! - mi-am zis -, deci tot la fel a rămas şi la ei, la organu’ de ordine şi siguranţă publică. Nu s-a schimbat nimic în 20 de ani, aşa cum nu s-a schimbat nimic cam pe nicăieri în instituţiile publice şi în mentalităţile celor care le ţin în arendă ca pe moşii ori le păstoresc ca pe propriile turme de oi...
Trist, foarte trist, Domnu’ Neaţă! Sicer să fiu cu Dvs, dacă gândiţi aşa - şi, cu siguranţă, sunteţi îndreptăţit să o faceţi - nu înţeleg de ce vă mai complicaţi să daţi examen...

Valentin Smedescu
(editorial publicat prima data in 10 septembrie 2009, in Curierul de Ramnic)

Un Emilian Frâncu rămas cu mâna întinsă, ca a regelui Lear

Mai e puţin şi în Organizaţia PNL Vâlcea vor avea loc alegeri pentru funcţia de preşedinte şi pentru structurile de conducere.
Pentru preşedinţie, din câte se aud şi se văd până acum, se vor confrunta pe viaţă şi mai ales pe moarte senatorul Emilian Frâncu, liderul în exerciţiu, şi deputatul Cristian Buican, şalanger.
Da, mai ales pe moarte pare confruntarea, în preludiul căreia nu doar spaţiul tipografic şi cel audiovizual vâlcean, dar inclusiv mediul virtual (mondial, evident) suportă multe. De cinci zile, de pildă, Internetul oferă cui vrea să vadă (şi se descurcă în a căuta) un filmuleţ de 22 de secunde, cu care se speră ca senatorului Frâncu să-i fie tăiat definitiv apetitul de a mai candida la preşedinţia partidului. Ce vedem în film? Vedem un Emilian Frâncu tânăr şi neliniştit, cu mustaţă şi mult păr (pe cap, nu vă gândiţi la prostii!) negru ca pana corbului, dând indicaţii unei „dansatoare” şi cameramanului care filmează. Dansatoarea pare să susţină o probă de lucru şi e atât de lascivă şi de grăbită să urmeze preţioasele indicaţii, încât te aştepţi din moment în moment să-i sară lui Emilian Frâncu nu doar în braţe, ci să i se înfigă direct în cap, ca o căpuşă! Nu-i sare însă nici în braţe nici în cap, pentru că filmuleţul se termină abrupt, lăsându-ne pe ecran un Emilian Frâncu „cu mâna întinsă, ca a regelui Lear”. Asta e tot, însă numai deocamdată, probabil.
*
Contestatarii lui Emilian Frâncu nu-i reproşează, aşadar, liderului că a încercat să învingă PSD (într-o oarecare măsură a şi reuşit), cu armele acestuia: „miliarde aduse pentru judeţ...”, nu ştiu câte sute sau mii de întrebări, interpelări, declaraţii politice (asemeni celor ale lui Aurel Vlădoiu), promisiuni peste promisiuni, făcute cu ocazia pupăturilor inutile aplicate pe obrajii uscaţi de suferinţă ai tuturor bătrânicilor de pe coclaurii judeţului, politizarea inutilă a evenimentelor sociale, culturale, până şi a sfintelor slujbe religioase din te miri ce cătun atârnat în vârf de deal sau munte ori pierdut prin sudul sărac şi crunt oropsit al Vâlcii... nu-i reproşează, mai ales, că în niciuna din campaniile electorale de până acum şi, în general, în niciuna din miile sale de activităţi şi de intervenţii în media, în public şi cu atât mai puţin în Parlament, nu a promovat şi nu a susţinut aproape în niciun fel adevăratele principii ale liberalismului, nu a propus şi nu a aplicat măsuri liberale, singurele în măsură să scoată judeţul Vâlcea şi România din criza profundă în care se zbat ... că nu a promovat meritocraţia şi s-a înconjurat de „prieteni” care nici măcar prieteni nu-i sunt şi îi înfig cuţitul în spate fără nici cea mai mică remuşcare...

Din aceste motive - şi din multe altele, nu doar pentru că e mai bine să pari învins acolo unde victoria e păgubitoare - dacă aş fi în locul lui Emilian Frâncu m-aş gândi serios să nu mai candidez, adică să fiu liberal autentic şi atât, nu preşedinte peste o organizaţie tot atât de liberală precum e cea a PSD sau a PD-L (sau şi mai puţin liberală de atât).

Asta în ce-l priveşte pe Emilian Frâncu, pentru că în privinţa lui Cristian Buican, lucrurile sunt si mai clare: pe scurt, dacă aş fi Cristian Buican, nici prin cap nu mi-ar trece să candidez la preşedinţia unei organizaţii cum e PNL Vâlcea, când n-am niciun fel de argumente (doctrinare - nici atât, nici măcar cât Emilian Frâncu!) şi vreau să fiu preşedinte ca să mă bat ulterior cu Ion Cîlea pe sărăcia de buget al judeţului, să-mi mulţumesc cumva susţinătorii...

Valentin Smedescu
(editorial publicat prima data in 8 septembrie 2009, in Curierul de Ramnic)

Ţopul Fiţelor Obscene

Revoltat de ultimele smiorcăieli televizate ale preşedintelui României, mă pregăteam să scriu, ieri, că mi-aş dori ca viitorul număr „1” în Stat să nu mai fie o „păsărică-plânge” (când trebuie şi când nu trebuie). Vream să subliniez că poate aş (mai) înţelege un lider care se emoţionează când şi când (la Memorialul Sighet, de exemplu, ori la un viitor muzeu al genocidului săvârşit împotriva poporului român de către conducătorii lui), însă nici în astfel de „situaţii izolate” n-aş accepta, în ruptul capului, ca „emoţiile” să constea în lacrimi precum cele din sceneta „Dragă Stolo...” şi din tragedia medievală care a urmat.

În fine, să revin la caprele noastre, pentru că şi de capre va fi vorba în continuare.
Deşi ştiam că la sfârşitul săptămânii trecute a fost organizat Topul Firmelor Vâlcene şi, ieri după prânz, vedeam şi la Vâlcea 1 că pe ecran scrie tot Topul Firmelor Vâlcene, am avut impresia că am butonat greşit şi am nimerit la repetiţia unor „animatoare” dintr-o discotecă de fiţe: mai multe pipiţe şi în special una foarte stridentă şi vulgară behăiau ca din gură de şarpe într-un soi de „cor” cât se poate de relativ: „liberă la mareeee, stau cu tine la soareee, ne iubim pe nisipul fierbinte, nu mai sunt o fată cuminteee”.
În timp ce ţipa de parcă era jupuită de vie, capra de care vă spun se fâţâia obscen, fără niciun rost şi niciun ritm - ce mai, făcea ca toţi dracii, de parcă era posedată. Ca şi cum nu fusese suficient, la un moment dat a venit la masa principalilor oficiali prezenţi la eveniment şi le-a expus direct pe masă piciorul drept (era să adaug „din spate”). Atunci - mai mult decât când mi-am imaginat ce văd şi ce cred mesenii-spectatori - am avut senzaţia că pipiţa s-a abţinut în ultimul moment să nu se urce de tot pe masă şi să nu-şi azvârle de pe ea, cu infinită scârbă, puţinii centimetri pătraţi de textile. Ca are o indelungă practică in astfel de trebuşoare s-a vazut de la o poştă...
În fine, a terminat cum a terminat, încercând apoi, jalnic, să convingă onorabila asistenţă să reia împreună „refrenul” (asta ne mai lipsea!) şi adăugând, tristă şi flască de data asta: „melodia a împlinit 10 ani ...e de când eram atâtica...”

*
Întrucât ştiu că la Topul Firmelor Vâlcene - pe lângă mulţi îndrăgostiţi de manele, de subcultură şi de mediocritate, în general - s-au aflat şi oameni (de afaceri sau nu) care au gusturi rafinate, au şi preocupări culturale, mai merg şi pe la bibliotecă, şi la teatru, la un concert, la un muzeu, apreciază show-urile de calitate şi nu socializează doar în baruri în care sorb din priviri chiloţii (mă rog, zona...) unor „artiste”, încerc un experiment inedit:
Doamnelor, Domnilor, aţi fost - la festivitatea de premiere a firmelor vâlcene de top - câteva zeci, poate peste o sută de oameni care mă cunoaşteţi personal. Deşi nu frecventăm aceleaşi cercuri şi nu avem preocupări comune, ne întâlnim, totuşi, când şi când, cu diverse prilejuri. Vă rog mult de tot - şi promit să nu spun nimănui care v-ar putea cere socoteală, într-un fel sau altul, că huliţi - mărturisiţi-mi şi mie cum v-aţi simţit, ca spectatori, în ipostaza sus-menţionată?
Cum s-a putut ca, pentru nişte oameni bogaţi şi foarte bogaţi (unii, inclusiv spiritual), să fie organizată o festivitate cu un show ca pentru adolescenţi mediocri - chiulangii de la şcoala care „scoate tâmpiţi” - sau ca pentru beţivii de la „Pufoaica ruptă”?

Valentin Smedescu

S-a infiltrat Presedintele in varful sistemului ticalosit, sa-l distruga?

De mai multa vreme, nu-mi da pace o mare dilema: da’ daca presedintele Traian Basescu face, totusi, bine ceea ce face? Daca si-a dat seama, inaintea multora, ca singura cale de a invinge sistemul ticalosit e sa se infiltreze personal in varful Puterii, de unde, sistematic, sa faca tot ce-i sta in puteri pentru a distruge orice ramasita de FSN? Adica sa-i compromita, unul cate unul, atat pe ministrii si liderii marcanti ai PSD, cat si pe ministrii si liderii PD-L, realizand ca doar fara ei - politicienii compromisi - aceasta tara ar mai putea avea o mica sansa?

Daca aparenta sustinere, pana-n panzele albe (ma rog, uneori culorile sunt foarte tipatoare) a Elenei Udrea nu e si ea tot la fel, „de sanchi”?, doar sa si-o ia Doamna Ministru in cap, de buna profesionista ce e, sa-i sfideze si sa-i ridiculizeze pe toti laolalta, indiferent ca unul (unii) o crucifica simultan cu altul (altii) care o aburca, sus, pe cal ori pe piedestalul pe care scrie Zarzarica-Zarzarea? (apropo de cea din urma ipostaza: l-am vazut azi la TV pe bietul deputat Ioan Oltean, om in varsta si altminteri serios, cum se facea „pres”, „ghiocel”, „sclavete” si tot ce mai vreti, in incercarea disperata de a convinge ca Doamna Ministru Udrea a fost la Comisie, Doamna Ministru a prezentat documentele solicitate, Doamna Ministru a raspuns la toate intrebarile - lui „Organ”, evident).

Gandul ca, in ceea ce priveste strategia prezidentiala ultra-secreta, lucrurile stau chiar asa cum am sintetizat mai sus nu imi da pace aproape nicio clipa: ma gandesc mereu ca toate-s mult prea grave, prea ilogice si imposibil de acceptat, daca n-ar sta asa cum banuiesc eu. Alta nu se poate!
Dar daca, totusi, nu e asa, si dilema mea nu e nici pe departe apropiata de realitate, adica presedintelele nu are nimic sfant (nici el personal, nici prin preajma)?

Ei bine, si in aceasta situatie de nedorit, tot are o scapare: ne mai poate trage o minciunoaie, ultima, spunandu-ne ca asa a vrut, de fapt, sa-i compromita pe toti, ca prea erau ticalosi si haini.
Culmea e ca dovezile profesionalismului si temeiniciei cu care a lucrat la demascarea tovarasilor de ambarcatiune se vad cu ochiul liber, de la o leghe marina...

Valentin Smedescu

„Cu multa scarba si vointa nationala"

V-ati fi gandit – pana in 2004, si chiar mai incoace – ca poate veni o vreme cand se va depasi tot ce se imaginase si se pusese in opera pana mai antart, in materie de proasta guvernare, „tunuri”, „tepe”, coruptie, devalizari ale economiei nationale si ale bugetului public ...in materie de populism, de mitocanie, de mahala, de periferie si de manelism politic si social, care sa cangreneze pana si „inima” fiintei noastre nationale? De activism politic metamorfozat intr-o generalizata cardasie a celor mai nocive intovarasiri – cele ce impun Statului nu mai conteze - care ucid cu teribila eficacitate ultimele rezistente ale principiilor, ale patriotismului, ale profesionalismului, ale meritocratiei, pana si ultimele resurse de a spera?

Eu, unul, recunosc sincer ca nu m-as fi gandit ca se poate si mai rau decat „inainte”: am luat o leapsa, o „teapa”, de o s-o tin minte cate zile imi va mai fi dat sa traiesc. Nu voi putea uita nicicand si intodeauna imi voi aminti – „cu multa scarba si vointa nationala”, cum le „incuraja” profesorul meu de istorie din liceu, domnul Mihail Voiculescu, pe loazele notate cu 5 – de toapele ajunse azi in varful piramidei sociale, de la care o natie intreaga a ajuns sa astepte nu o viata mai buna, ci dovezi cat mai dese si mai profunde de tupeu, de fite, de prostitutie politica si de prostie in cea mai nativa stare de agregare.

Tot „cu multa scarba si vointa nationala” imi voi aminti mereu si de oameni pe care i-am perceput initial ca pe (mari) barbati politici, pentru ca astazi sa mi se devoaleze, de la o zi la alta, in tot mercantilismul, in toata goliciunea, nemernicia, ticalosia si micimea lor intelectuala, umana si – fatal pentru noi - politica...

Valentin Smedescu

Fiecare nou-nascut sa-si primeasca pensioara o data cu prima gura de oxigen din aerul patriei

De acord: in majoritate absoluta, ministerele si celalalte institutii ale administratiilor centrale, ca si institutiile administratiilor locale, in frunte cu primariile, consiliile judetene si prefecturile sunt supra-dimensionate in privinta organigramelor, au (si) personal incompetent, "nereformabil" pe ici pe colo, in fine, au multe, multe probleme. Au, mai exact, "pachetele" intregi de "problemute" - cum zicea un clasic in viata de dupa alt semi-analfabet celebru - iar "pachetele salariale" nu sunt deloc "atractive" pentru majoritate (mai degraba-s sfidator de mici, atractive fiind doar pentru o minoritate cu proptele politice).

Pe de alta parte, mediul privat a disponibilizat si disponibilizeaza in nestire, acumuleaza lungi luni in care salariile nu se platesc ori se platesc diminuate si nu se mai intrevede nicio luminita, la capatului niciunui tunel (poate doar una mica-mica, imposibil de apreciat ca distanta, care se apropie cu viteza si suiera lung, lugubru). Oare unde ar putea sa lucreze viitorii fosti salariati de administratii locale, care vor fi dispobibilizati?

In fine, tot mai putini salariati sustin practic un numar tot mai mare de pensionari (e drept, acu' nu mai pot sustine singuri, e nevoie sa puna si FMI umarul), dar asta chiar nu pare sa mai ingrijoreze pe nimeni, desi - pastrand ritmul actual - ma astept ca din anii 2030 incolo sa fim toti la pensie, sa nu mai avem nici picior de salariat si fiecare nou-nascut sa-si primeasca pensioara o data cu prima gura de oxigen din aerul patriei.
Probabil intr-acolo se indreapta Statul roman, care deja ia cu o caracatita de mani si nu le mai intinde cetatenilor sai nici macar un degetel, fie si mijlociul...

Valentin Smedescu

De vinerea trecută până mâine, Dr. Hermina G.B. Anghelescu conferenţiază la Biblioteca Judeţeană Vâlcea

Între 31 iulie - 4 august a.c., bibliotecarii de la Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” şi de la bibliotecile publice din judeţul Vâlcea au şansa rară de a urmări chiar „la ei acasă” prelegeri susţinute de unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi specialişti în Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării din lume: conf. univ. dr. Hermina G.B. Anghelescu*.

Tematica prelegerilor:
Vineri, 31 iulie
- Sistemul de biblioteci, învăţământul biblioteconomic în America de Nord
- Accesul la informaţie
- Servicii de bibliotecă pentru utilizatorul modern
- Programul Global Libraries în România
Sâmbătă, 1 august
- Biblioteca – instituţie strategică
- Misiunea bibliotecii în societatea informaţională
- Strategia de dezvoltare a bibliotecilor
Duminică, 2 august
- Servicii de referinţă
- Informarea locală
- Servicii pentru utilizatori cu nevoi speciale
- Colecţii: de la formatul tradiţional la resursele electronice; biblioteca virtuală
Luni, 3 august
- Cooperare interbibliotecară
- Catalogul partajat
- OCLC - catalogul lumii
- Programe şi proiecte în biblioteci
- Asociaţii profesionale
Marti, 4 august
- Personal: de la angajare la evaluare
- Dezbatere, Întrebări şi Răspunsuri
- Încheierea cursului

Cursul „Biblioteca în Societatea Informaţională” este organizat printr-un parteneriat încheiat între Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea şi Centrul de Pregătire Profesională în Cultură Bucureşti, instituţia care le va elibera bibliotecarilor certificatele de absolvire.

Cursanţii dr. Hermina Anghelescu sunt, în aceste zile, 65 de bibliotecari, atât de la Biblioteca Judeţeană Vâlcea, cât şi de la biblioteci publice din judeţ (orăşeneşti şi comunale). Pentru că instituţia noastră nu a avut, în acest an, buget pentru formare profesională şi în aceeaşi situaţie sunt şi primăriile localităţilor vâlcene, bibliotecarii îşi plătesc contravaloarea cursului din buzunarul propriu.
________________
*Hermina G.B. Anghelescu (foto) este profesor la Facultatea de Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării (School of Library & Information Science), Wayne State University, Detroit, Michigan, Statele Unite ale Americii. Dr. Hermina Anghelescu are o vastă experienţă, atât în domeniul bibliotecilor (a lucrat la Biblioteca Naţională a României), cât şi în învăţământul superior biblioteconomic (a predat la School of Information, University of Texas at Austin şi la Library & Information Science Program, Wayne State University, Detroit). De asemenea, a predat cursuri la Universitatea Româno-Americană şi la Facultatea de Arhivistică din Bucureşti, ca profesor invitat. A servit de mai multe ori în calitate de expert pentru Departamentul de Stat al SUA în legătură cu proiecte de biblioteci în Republica Moldova. Serveşte drept consultant pe probleme de biblioteci în Europa de Est pe lângă fundaţii de prestigiu din SUA, precum Fundaţia Bill & Melinda Gates şi International Research & Exchanges Board (IREX). Este preşedinta Secţiei pentru Istoria Bibliotecilor din cadrul Federaţiei Internaţionale a Asociaţiilor de Biblioteci (International Federation of Library Associations—IFLA), este membru în colegiul de redacţie al mai multor publicaţii de biblioteconomie şi ştiinţa informării precum Annual Bibliography of the History of the Printed Book, Libraries & the Cultural Record, Library & Archival Security, Slavic & East European Information Resources, Revista Arhivelor, Magazin Bibliologic, Philobiblon. Hermina Anghelescu face parte din Comitetul de Acreditare (Committee on Accreditation) a facultăţilor de biblioteconomie şi ştiinţa informării din SUA şi Canada, comitet ce activează sub umbrela Asociaţiei Bibliotecarilor Americani (American Library Association—ALA).

Hermina Anghelescu este autoarea a numeroase articole publicate în dicţionare şi enciclopedii, studii de specialitate publicate în reviste precum Libraries & the Cultural Record, Journal of Documentation, International Information and Library Review, Encyclopedia of Library and Information Science, International Dictionary of Library Histories. Alte publicaţii includ două volume co-editate şi publicate de Library of Congress: Libraries & Culture: Historical Essays Honoring the Legacy of Donald G. Davis, Jr. (2006) si Books, Libraries, Reading & Publishing in the Cold War (2001), precum si traducerea lucrarii What Is Documentation? (Qu’est-que la documentation?) de Suzanne Briet (2006) cât şi compilarea de indexe cumulative publicate în format tipărit şi online şi alcătuirea de bibliografii, precum Republica Moldova în lume (2007), lucrare de referinţă premiată la ediţia a XVI-a a Salonului Internaţional de Carte de la Chişinău care a avut loc cu ocazia aniversării a 175 de ani de la înfiinţarea Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova.
În 2004, în semn de recunoştinţă pentru activitatea de promovare a culturii române dincolo de graniţele ţării, Guvernul României a conferit Herminei Anghelescu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler.
__________________________

Întâmpinată cu „Unde mergi, drăguţo?"

Venirea la Râmnicu-Vâlcea a Herminei Anghelescu – căreia studenţii domniei sale de la Wayne State University i se adreseza cu „Doctor A.” (pronunţie aproximativă: dàctă éi ) – nu a fost lipsită de peripeţiile care nouă, românilor din ţară, ne fac viaţa „frumoasă” zi de zi. În Autogara Militari din Bucureşti, urcându-se incognito într-un autobus al firmei „S.C. Millenium Trans Impex S.R.L.”, „Doctor A.” a fost întâmpinată de conducătorul auto cu şoferescul „Unde mergi, drăguţo?”. Răspunsul „La Vâlcea, domnule!” l-a emoţionat în aşa măsură pe „neamu’ lui manivelă” că, la întrebarea firească „Unde-mi pot pune bagajul, domnule?”, acesta a uitat de tot şi de ultimele maniere: „Unde vrei! Ce, trebuie să am io grijă de paporniţele tele?”. În fine, după ceva insistenţe („lasă, că nu-ţi trebuie... dacă e nevoie îţi dau io”), pentru contravaloarea de 25 lei a călătoriei, şoferul a eliberat pasagerei, pe traseu, 3 bilete care totalizau valoric 22 lei, fără data şi ora cursei, fără numărul locului etc. (probabil bilete „recirculate” în cadrul Programului National „Călătoresc cu Naşul”).
Tratată astfel, „Doctor A” a ajuns să nu se mai mire că autovehiculul n-a avut aer condiţionat (deşi conducătorul lui susţinea că are şi, demonstrativ, a pornit un ventilator care a bâzâit inutil tot drumul) şi că nici celelalte condiţii (inclusiv miasmele...) de călătorie la cca. 30 grade Celsius nu au fost cum trebuie.
Sosirea la Râmnicu-Vâlcea (cursa continua până la Tg. Jiu) s-a încheiat cu debarcarea în stil „Go, go, go!” direct pe trotuar, la intersecţia str. Mihai Eminescu cu George Coşbuc, probabil pentru că Autogara „1 Mai” are şi ea demnitatea ei: nu primeşte la peroane chiar orice autobuz, condus de orice şofer...

La „Casa vâlceană”, prima experienţă gastronomică n-a fost „OK”, ci mai degrabă „KO”

Vineri după amiază, la încheierea primei zile de curs la Biblioteca Judeţeană Vâlcea, doamna Hermina Anghelescu a mers să ia masa la „Casa vâlceană” - tot incognito, cum obişnuieşte să umble mai ales prin biblioteci în care nu se află în calitate oficială. A comandat tartine cu mozzarella şi roşii, cartofi şi frigărui de porc cu ciuperci. Pentru că i-au fost aduse la masă doar două firave şerveţele de hârtie (mici, tip „coctail”), clienta a rugat-o pe ospătară să-i aducă şervet (de ţesătură, cum e firesc la toate restaurantele de la anumite standarde în sus). Minunându-se de o aşa cerere neobişnuită, ospătara a căutat să îndese sub ochii clientei cele două şerveţele de hârtie, cam cât două bonuri de casă fiecare. În urma insistenţelor („n-avem, doamnă!”... „haaai, că vă aduc!”), ospătara a venit în cele din urmă cu un şervet - ţineţi-vă bine! – folosit, adică utilizat anterior de alt client pentru ştergerea mâinilor sau a buzelor, un şervet cu pete vizibile de mâncare şi grăsime. Revoltată, „Doctor A.” a refuzat „propunerea”, a împăturit şervetul murdar, punându-l alături, şi a cerut să vină „şefa de sală”. Următoarele 20-30 de minute, în aşteptarea „şefei de sală”, clienta a avut o îndeletnicire dezagreabilă: frigăruile de porc „grase şi zgârcioase” au fost imposibil de consumat ca felii tăiate cu cuţitul şi mare parte din timp consumatoarea şi l-a dedicat selectării puţinei cărniţe, întâi cu ajutorul cuţitului şi furculiţei, apoi al dentiţiei proprii (masticaţia s-a impus nu doar ca proces natural al hrănirii, ci mai ales pentru eliminarea zgârciurilor). Într-o vreme, a mai venit un chelner, întrebând-o pe clientă dacă mai pofteşte ceva. Nu mai poftea nimic, avea de toate...
În sfârşit, a sosit şefa de sală, Cristina Şerbănescu. S-a prezentat frumos şi a admis din start că „fata nu trebuia să aducă şervetul folosit”, dar altul n-a mai avut. În local tocmai fuseseră serviţi „nişte deputaţi” şi toate şervetele de ţesătură erau „la spălat” (din două, una: ori la „Casa vâlceană” a mâncat vineri toată Camera deputaţilor, ori cei câţiva aleşi serviţi (şi) cu şervete s-au şters cu ele nu doar la gură şi pe mâini, ci absolut peste tot...).
Că frigăruile au fost „grase şi zgârcioase”, „şefa” n-a admis în ruptul capului:
- Aşa sunt file-urile din ceafă... sunteţi prima clientă care vă plângeţi! Am avut de dimineaţă o doamnă de la Munchen căreia i-a plăcut totul! Trebuia să mă chemaţi atunci, dacă nu v-au plăcut....
-V-am chemat, însă eraţi ocupată. Puteţi să mergeţi unde s-a debarasat, să vedeţi că frigăruile sunt mâncate doar pe jumătate şi mare parte din ce am mestecat e tot acolo... e uşor, sunt singura clienta.
-...
- Rămân cinci zile la Râmnicu-Vâlcea... Dacă într-un restaurant cu pretenţii ca al dumneavoastră sunt tratată astfel, ce o să mă fac?
- Vă mai poftim şi mâine, să vedeţi, să încercaţi altceva...
- Să fac alte încercări pe banii mei? Nu, mulţumesc...

Se-nţelege că, în ceea ce o priveşte pe „Doctor A”, tot fără urmări va rămâne şi îndemnul de pe bonul de casă „Vă aşteptăm să reveniţi! www.restaurante-ok.ro”

Pagina PDF (inclusiv foto).

Valentin Smedescu,
www.bibliotecivalcene.ro

Un ziarist mic, despre un lider tot mai mic

„Traian Băsescu este tot mai singur şi tot mai hăituit... o să râdeţi. Îl simt... dacă-şi revine şi începe domnia-sa să dea scatoalce, o să vedeţi că eu voi fi primul care dau în el", a declarat Ion Cristoiu sâmbătă seara, în emisiunea lui Robert Turcescu, dând asigurări ferme că nu preacurveşte d.p.d.v. deontologic.
Oare cât de deştept trebuie să se considere cineva şi cât de proşti să ne creadă pe toţi ceilalţi, încât să facă declaraţia de mai sus?
E deontologic „să dai în cineva” (adica să-i tragi "scatoalce") doar pentru că „e puternic” şi indiferent dacă face bine sau rău naţiei?
E corect "să ierţi" fie şi temporar pe cineva - la fel, indiferent dacă face bine sau rău - doar pentru pentru că e "singur" şi "hăituit"?
Şi apoi:
E mai "hăituit" Traian Băsescu decât românii care au crezut în el şi le-a înşelat aşteptările în cel mai josnic mod cu putinţă?
Nu cumva preşedintele culege consecinţele:
... vântului pe care l-a semănat atata amar de mandat, care acum provoacă furtuna?
... promisiunilor pe care nu le-a onorat - mai ales a celor legate de funcţionarea normală a instituţiilor statului şi de lupta anticorupţie?
... sistemului ticăloşit care s-a ticăloşit şi mai în profunzime?
... construirii şi patronării unui partid şi mai antidemocratic, şi mai corupt, şi mai populist decât PSD - considerat pe bună dreptate, ani în şir, "absolutul" în materie de anti-democraţie, corupţie şi populism?
... confundării declaraţiilor în numele Instituţiei Prezidenţiale cu mahalagismele şi ţăţismele specifice cîrciumii de la Coţofenii din dos?
... eliminării oricărei şanse de manifestare a meritocraţiei, a profesionalismului, care nu mai contează nici cât negru sub unghie când sunt puse în balanţă cu calitatea de membru PD-L?

Sâmbătă seara, în emisiunea "100%" a lui Robert Turcescu, n-am văzut deloc un mare ziarist susţinând cu argumente un mare lider al României, implicit o cauză, ci un om mic, sporovăind infantil despre un lider care devine tot mai mic...

Valentin Smedescu
...

PS: eu nu-l suspectez pe Ion Cristoiu că s-a vândut acum, cum nu l-am bănuit că s-a vândut nici când găina a născut pui vii - momentul "Alfa" al tabloidizării şi manelizarii presei româneşti, clipa de debut a practicii „se poate scrie şi face orice, bani să iasă, fie şi sub forma mărunţişului din buzunarul proştilor care cumpără ziarul, deci pot fi manipulaţi...”

De unde ia Traian Basescu inca 15 procente? N-are de unde...

Sondaj CURS publicat azi: "Băsescu-35%, Geoană-25%, Antonescu-20%"
De unde va lua Traian Băsescu încă 15 procente?
De la Geoană? - clar nu.
De la Antonescu? - nici atat.
De la Radu Duda? - nici pomeneala.
De la Vadim? - poate puţin.
De la Becali (dacă va candida) - neee, clar nu.
Atunci de la cine? De la alt candidat, care va apărea în următoarea perioada? - nici aici nu prea iese socoteala (eu nu cred ca există oameni care l-ar vota, de pildă, pe Mugur Isărescu, dar pentru că guvernatorul nu candidează, "se mulţumesc" cu Traian Băsescu).

Oare cum o fi sa pleci de la 74,48% (voturile de sustinere in cadrul referendumului din mai 2007) şi să te prăbuşeşti la 35%, cu serios potential de ...coborâre?

Valentin Smedescu
.....

Daca nici Michael Jackson n-a scapat-o pe Monica Ritzi, n-o mai scapa nimeni...

Dupa un scurt time-out - determinat de moartea lui Michael Jackson, care a deturnat atentia televiziunilor de stiri si a primei pagini a ziarelor - tocarea mărunt-mărunt a Monicăi Iacob-Ritzi revine in prim planul audienţei.
Pentru a scăpa basma curată, ministrul Tineretului şi Sporturilor ar mai avea nevoie de minim 5-6 "mortăciuni" celebre, care nu e deloc sigur că se vor întâmpla şi, oricum, morţi mai vestiţi decât Michael Jackson sunt foarte greu de găsit...
Mie-mi miroase a demisie sau a demitere ori, mai degrabă, a basculare peste bord.

Valentin Smedescu
....