Alături de „Legea salarizării unice”, cu mare cotcodac a fost adoptată „Legea privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia European şi Fondul Monetar Internaţional”
Poate vă amintiţi cu cât aplomb combătea premierul Emil Boc, o dată cu „pensiile nesimţite”, şi salariile la fel de nesimţite „din agenţii”, cu care se va termina după promulgarea legii etc. şi bla-bla-bla.
Am citit şi eu, ieri, actul normativ cu titlul cel lung de mai sus, deja promulgat. Ştiţi care este cea mai mare tragedie? În afară de desfiinţarea şi restructurarea unor agenţii cu adevărat mari consumatoare de fonduri publice, este desfiinţat sau restructurat (prin disponibilizări masive) şi prin comasare sub altă „pălărie” un lung pomelnic de instituţii care numai supra-dimensionate d.p. d.p.v. al organigramei nu sunt şi în care numai „salarii nesimţite” nu se poate susţine că există.
De pildă:
Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare (finanţată până în prezent integral din venituri proprii, ea va fi finanţată de acum încolo de Guvern, ca şi alte instituţii „reorganizate”!!!); Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor; Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni; Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării; Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică; Arhivele Naţionale; Centrele regionale de formare continuă pentru administraţia publica locală; Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice; Institutul Naţional de Cercetare în Domeniul Conservării şi Restaurării; Oficiul Român pentru Drepturile de Autor; Institutul de Memorie Culturală; Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România; Redacţia Publicaţiilor pentru Străinătate; Institutul Diplomatic Român; Centrul Român pentru Promovarea Comerţului; Institutul Limbii Române; Comisia Naţională a României pentru UNESCO; Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină "Grigore Antipa"; Institutul Naţional de Cercetare; Biroul Român de Metrologie Legală; Institutul de Sănătate Publică Iaşi; Institutul de Sănătate Publică „Prof. dr. Iuliu Moldovan” Cluj-Napoca; Centrul de Sănătate Publică Târgu Mureş; Centrul de Sănătate Publică Sibiu; Centrul de Consultanţă pentru Programe Culturale Europene; Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii; Centrul European de Cultură din Sinaia; Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc; Centrul Naţional al Cinematografiei; Centrul Naţional al Dansului; Administraţia Fondului Cultural Naţional s.a.m.d.
Multe dintre organismele şi instituţiile de mai sus şi multe altele, neenumerate, s-au autofinanţat până în prezent, deci nici nu se pune problema că au grevat Bugetul Statului cu „salarii nesimţite”.
Multe altele, după cum se observă, sunt din domenii precum Cultura, Cercetarea, Sănătatea, în care se ştie cam ce fel de salarii profund „anti-româneşti” există.
Şi atunci? Care este raţiunea pentru care - sub pretextul desfiinţării „salariilor nesimţite din agenţii” - sunt aruncaţi pe drumuri 9.000 de bugetari cu nimic sau aproape nimic diferiţi de ceilalţi bugetari? Şi de ce acum, în plină criză, şi de locuri de muncă, şi de posibilităţi de a li se acorda o minimă formă de protecţie socială, până îşi găsesc, eventual, o slujbă?
Valentin Smedescu
(editorial publicat prima data in 6 noiembrie 2009, in Curierul de Ramnic)
