Semnam, în 8 septembrie a.c., în acest colţ de pagină, editorialul „Un Emilian Frâncu rămas cu mâna întinsă, ca a regelui Lear”. Prin el, pe scurt, încercam să transmit opinia mea că lui Emilian Frâncu nu-i trebuie reproşate mici păcate omeneşti, reale sau inventate, ci mai ales faptul că a încercat să învingă PSD şi apoi PD-L cu armele acestora (după părerea mea şi liderii PD-L încearcă tot asta şi le va ieşi pe nas cu vârf şi îndesat).
În calitatea sa de liberal şi de preşedinte al PNL Vâlcea şi cu atât mai mult în demnităţile de deputat şi (ulterior) senator, am aşteptat de la Emilian Frâncu reuşite diferite de cele de care am avut parte.
Pentru mine, de pildă, ar fi contat infinit mai mult:
- o activitate parlamentară susţinută, conform „fişei postului” de deputat, respectiv senator (nu întrebări şi interpelări a la Vlădoiu!)
- iniţiative legislative care să îndrepte cât mai multe din strâmbătăţile acestei ţări
- discursuri memorabile de la tribuna Parlamentului, bazate pe cele mai sănătoase dintre principiile liberale, pe promovarea liberalismului autentic şi a unei existenţe scoase de sub ingerinţele politicului
- promovarea meritocraţiei şi nu a aceluiaşi sistem de tristă amintire (PCR - „pile, cârdăşii, relaţii” - de care nu mai scăpăm)
- anturaje mai puţin dubioase, prieteni adevăraţi, nu fripturişti, colegi-membri ai unei echipe, nu aplaudaci de râsu’-plânsu’; mi-aş fi dorit ca Emilian Frâncu să nu tolereze în preajma sa şi mai ales în conducerea PNL Vâlcea chordate şi alte nevertebrate, supravieţuitoare sub orice scaun de preşedinte
- ...şi mi-aş mai fi dorit ca Emilian Frâncu să fie în media locale şi mai ales naţionale o prezenţă discretă, însă bine conturată, o voce puternic individualizată ... pe scurt, ca să înţelegeţi exact, mi-aş fi dorit ca Emilian Frâncu să reprezinte Vâlcea şi pe vâlceni aşa cum nu mă aşteptam să-i reprezinte niciun alt parlamentar, de la care nu puteam avea asemenea „mari pretenţii”.
Pentru mine - probabil, nici pentru alţii - nu au contat deloc sau aproape deloc zecile sau sutele de miliarde pe care Emilian Frâncu le-a adus pentru judeţ şi pentru localităţile lui, între care şi Râmnicu-Vâlcea. Pe lângă că această practică adânc înrădăcinată în România, acest „lobby” se situează periculos de aproape de infracţiunea de trafic de influenţă (finanţările pentru investiţii publice nu se fac pe bază de „intervenţii” la primul-ministru sau la miniştri), ea e şi profund contra-productivă: nimeni, niciodată, nu va putea „aduce” toate fondurile de care au nevoie administraţiile judeţene/ locale - ceea ce va crea in permanenţă comparaţii, nemulţumiri, scandaluri, bârfe, frustrări s.a.m.d., justificate sau nu - şi nici vorbă ca investiţiile publice să fie făcute în funcţie de priorităţile absolute, reale, ale cetăţenilor şi comunităţilor, în general. De ce - de pildă - într-o comună sunt bani pentru a fi vopsit acoperişul bisericii in galben sau roşu, iar în alta, învecinată, cetăţenii ies la asfalt fremătând noroaiele cu cizme de cauciuc? Pentru că primarul fiecăreia dintre cele două localităţi este liberal sau pesedist ori viceversa? Primarii şi administraţiile locale nu trebuie „miluite” cu miliarde liberale, pesediste sau de altă culoare iluzorie (banii vin tot de la buget). Primarilor şi administraţiilor locale le trebuie pusă undiţa în mână şi le trebuie creat cadrul legislativ propice pescuitului, adică prinderii de peşte (şi nu proliferării de „peşti” ori pescari-braconieri).
În fine, pentru mine nu au contat deloc - şi chiar mi-au căzut rău de tot la „digestie” - promisiunile electorale ale lui Emilian Frâncu, care, deşi candida la Senat, promitea lucruri care ţin cel mult de atribuţiile şi „posibilităţile” primarilor şi ale consiliilor locale (apă, canal, pietruiri, asfaltări, renovări de biserici, cămine culturale etc. etc.).
Mai scriam în editorialul din 8 septembrie că ar fi fost de dorit ca Emilian Frâncu să se gândească serios să nu candideze, să nu-l aducă pe Cristian Buican în postura de învingător care se (va) bate cu Ion Cîlea pe sărăcia de buget al judeţului, pentru a-şi mulţumi cumva susţinătorii...
Aştept cu mare interes să văd cum va reuşi Emilian Frâncu, în calitatea lui de senator liberal, să fie ce n-a reuşit să fie până în prezent.
Cu la fel de mare interes aştept concretizarea tuturor promisiunilor de „mai bine” ale lui Cristian Buican, pentru „supuşii” săi liberali.
Valentin Smedescu
(editorial publicat prima data in 29 septembrie 2009, in Curierul de Ramnic)
