În toate alegerile de până acum am avut parte de atâtea sondaje de opinie mincinoase, încât nimeni sau aproape nimeni nu mai crede în aceste „barometre” care ar trebui să ne spună cu exctitate destul de mare, dinainte, ceea ce ne interesează şi urmează să aflăm exact şi oficial numai la o dată anume.
În funcţie de sondaje de opinie profesionist realizate (corecte şi oneste, în acelaşi timp), liderii politici, partidele şi alianţele de partide îşi pot elabora şi ajusta strategiile de campanie, se pot organiza mai bine în anume direcţii şi mai puţin în altele (care nu susţin „cauza”), pot schimba lideri, practici, se pot reforma, replia, relansa etc. etc., iar opinia publică îşi satisface cu o clipă mai devreme curiozitatea în privinţa viitorului celor pe care şi-i doreşte în frunte ori de care vrea să scape cât mai curând cu putinţă.
Tot la fel, în funcţie de sondaje corecte, candidaturile fără nicio şansă (pe cele „exotice” nu le luăm în considerare, întrucât candidaţi cum au fost Aurel Rădulescu şi Raj Tunaru la alegerile din 2004 pot apărea mereu) ar putea fi descurajate, întrucât bănuiesc că ar fi tot mai puţini cei care ar cheltui sume impresionante pentru a obţine sub 1% din sufragiile electoratului. Dacă sondajele ar fi corecte, cohortele de consilieri personali, firmele de consultaţă, unii ziarişti (chiar şi celebri manelişti!) nu ar mai avea niciun „viitor pecuniar” doar stând prin preajma unor candidaţi ca Gigi Becali.
Ce se întâmplă în realitate, în România? În virtutea „şmecheriei”- în fond, prostiei - care face ca toate să fie pe dos decât normalul, sondajele de la noi nu sunt făcute pentru a informa, ci pentru a dezinforma. Mai exact, sondajele sunt gândite şi aplicate (subiecţii, întrebările şi interpretările sunt adaptate în acest sens) astfel încât să anunţe exact ceea ce îi interesează să „se afle” pe cei ce comandă sondajele (institute de sondare a opiniei publice cu adevărat imparţiale n-am auzit să existe în România, iar sondajele realizate de instituţiii străine de profil sunt şi ele „românizate” de nici nu le mai recunoşti printre cele autohtone).
Prin sondajele de opinie de la noi consider că se urmăresc două-trei principale scopuri:
- manipularea opiniei publice (mai exact a masei de alegători, de regulă mai puţin instruiţi) care trebuie determinată ori să nu se prezinte la vot pentru că „nu contează ce votează” ori să se încoloneze disciplinat în spatele „învingătorului” dinainte stabilit
- supraevaluarea performanţelor şi potenţialelor proprii, în scopul descurajării adversarilor şi atragerii „sponsorilor”
Ca multe alte lucruri nefireşti în această ţară, şi practica sondajelor de opinie mincinoase va dispărea încet-încet din peisajul dezolant, al politizării totale, care ne sufocă. Cred că, în această toamnă, institutele de sondare a opiniei publice se vor acoperi pentru ultima dată atât de mult, atât de... „din cap până în picioare” de ridicolul în care le va pune rezultatul oficial al alegerilor.
Susţin că este imposibil ca „finalul” să fie cel pe care „învingătorii” îl anunţa acum (în toate sau în aproape toate sondajele de opinie) cu un argument cât se poate de simplu: „proştii” care vor vota nu se vor mai lăsa nici pe departe manipulaţi ca până acum; ba, dimpotrivă, ei îmi par mai hotărâţi ca oricând să le dea o lecţie manipulatorilor...
Valentin Smedescu
(editorial publicat prima data in 21 octombrie 2009, in Curierul de Ramnic)
