Mai e puţin şi în Organizaţia PNL Vâlcea vor avea loc alegeri pentru funcţia de preşedinte şi pentru structurile de conducere.
Pentru preşedinţie, din câte se aud şi se văd până acum, se vor confrunta pe viaţă şi mai ales pe moarte senatorul Emilian Frâncu, liderul în exerciţiu, şi deputatul Cristian Buican, şalanger.
Da, mai ales pe moarte pare confruntarea, în preludiul căreia nu doar spaţiul tipografic şi cel audiovizual vâlcean, dar inclusiv mediul virtual (mondial, evident) suportă multe. De cinci zile, de pildă, Internetul oferă cui vrea să vadă (şi se descurcă în a căuta) un filmuleţ de 22 de secunde, cu care se speră ca senatorului Frâncu să-i fie tăiat definitiv apetitul de a mai candida la preşedinţia partidului. Ce vedem în film? Vedem un Emilian Frâncu tânăr şi neliniştit, cu mustaţă şi mult păr (pe cap, nu vă gândiţi la prostii!) negru ca pana corbului, dând indicaţii unei „dansatoare” şi cameramanului care filmează. Dansatoarea pare să susţină o probă de lucru şi e atât de lascivă şi de grăbită să urmeze preţioasele indicaţii, încât te aştepţi din moment în moment să-i sară lui Emilian Frâncu nu doar în braţe, ci să i se înfigă direct în cap, ca o căpuşă! Nu-i sare însă nici în braţe nici în cap, pentru că filmuleţul se termină abrupt, lăsându-ne pe ecran un Emilian Frâncu „cu mâna întinsă, ca a regelui Lear”. Asta e tot, însă numai deocamdată, probabil.
*
Contestatarii lui Emilian Frâncu nu-i reproşează, aşadar, liderului că a încercat să învingă PSD (într-o oarecare măsură a şi reuşit), cu armele acestuia: „miliarde aduse pentru judeţ...”, nu ştiu câte sute sau mii de întrebări, interpelări, declaraţii politice (asemeni celor ale lui Aurel Vlădoiu), promisiuni peste promisiuni, făcute cu ocazia pupăturilor inutile aplicate pe obrajii uscaţi de suferinţă ai tuturor bătrânicilor de pe coclaurii judeţului, politizarea inutilă a evenimentelor sociale, culturale, până şi a sfintelor slujbe religioase din te miri ce cătun atârnat în vârf de deal sau munte ori pierdut prin sudul sărac şi crunt oropsit al Vâlcii... nu-i reproşează, mai ales, că în niciuna din campaniile electorale de până acum şi, în general, în niciuna din miile sale de activităţi şi de intervenţii în media, în public şi cu atât mai puţin în Parlament, nu a promovat şi nu a susţinut aproape în niciun fel adevăratele principii ale liberalismului, nu a propus şi nu a aplicat măsuri liberale, singurele în măsură să scoată judeţul Vâlcea şi România din criza profundă în care se zbat ... că nu a promovat meritocraţia şi s-a înconjurat de „prieteni” care nici măcar prieteni nu-i sunt şi îi înfig cuţitul în spate fără nici cea mai mică remuşcare...
Din aceste motive - şi din multe altele, nu doar pentru că e mai bine să pari învins acolo unde victoria e păgubitoare - dacă aş fi în locul lui Emilian Frâncu m-aş gândi serios să nu mai candidez, adică să fiu liberal autentic şi atât, nu preşedinte peste o organizaţie tot atât de liberală precum e cea a PSD sau a PD-L (sau şi mai puţin liberală de atât).
Asta în ce-l priveşte pe Emilian Frâncu, pentru că în privinţa lui Cristian Buican, lucrurile sunt si mai clare: pe scurt, dacă aş fi Cristian Buican, nici prin cap nu mi-ar trece să candidez la preşedinţia unei organizaţii cum e PNL Vâlcea, când n-am niciun fel de argumente (doctrinare - nici atât, nici măcar cât Emilian Frâncu!) şi vreau să fiu preşedinte ca să mă bat ulterior cu Ion Cîlea pe sărăcia de buget al judeţului, să-mi mulţumesc cumva susţinătorii...
Valentin Smedescu
(editorial publicat prima data in 8 septembrie 2009, in Curierul de Ramnic)
