Ei bine, nu pot nicicum să spun despre Traian Băsescu că-şi joacă în această campanie electorală şansa vieţii, dintr-un motiv cât se poate de simplu: Traian Băsescu şi-a jucat deja şansa vieţii, şi încă vreme de cinci ani, cât a deţinut funcţia de preşedinte al României. Şi-a jucat-o prost, a ratat-o, a compromis-o, a irosit-o, şi-a bătut joc de ea sau cum vreţi să mai formulaţi:
- venit la putere pe fondul votului negativ îndreptat, în 2004, împotriva PSD şi a candidatului său, Adrian Năstase;
- a denunţat pe bună dreptate, însă complet zadarnic, „sistemul ticăloşit”; acum e tot mai evident că a formulat acest „denunţ” doar pentru a avea un argument solid pentru care revendica Puterea;
- a promis o autentică luptă împotriva corupţiei, încununată de ţepe în Piaţa Victoriei, dar a transformat lupta împotriva corupţiei într-o luptă pentru orice afacere - de regulă cu bani publici - în care nu erau (încă) implicaţi exponenţii clientelei cercului lui de interese şi cercului lui de partid; în cele din urmă, a reuşit să înlocuiască ceea ce înainte se numea „mafia PSD” cu ceea ce acum se numeşte „mafia PD-L”;
- s-a implicat nu doar ilegal şi imoral, ci şi complet anapoda, de cele mai multe ori complet ilogic în facerea şi desfacerea de guverne, facerea şi desfacerea de dosare, numirea şi răsnumirea în funcţii a unor fideli şi viitori fideli etc.;
- şi-a făcut un prost renume băgându-se în tot şi în toate, de cele mai multe ori precum musca în lapte, fără nicio abilitare legală, fără nicio logică, parcă fără niciun discernământ;
- s-a comportat ca şi cum „fişa postului” înaltei demnităţi de şef al statului ar fi obligat ca ocupantul ei să fie necioplit, să bea, să hăhăie, să behăie (în cârciumă cu Becali, după care să urce la volan) şi să se bată pe burtă cu toată plebea - inclusiv cu mari interlopi ai unei anume minorităţi -, cu orice prilej ivit ori inventat;
- şi-a bătut joc (şi îşi bate în continuare) de un prim-ministru ca Emil Boc, care, chiar dacă nu ar fi strălucit, ar fi putut fi un premier bunişor, însă niciodată în fruntea unei cârdăşii care include tripleta (unii zic triada) Blaga-Berceanu-Videanu;
- şi-a bătut joc de instituţia consilierului şi de cea a şefului cancelariei, luându-şi-o aproape pe Elena Udrea, folosind-o ca „trompetă”, numind-o apoi ministru, întâi peste un minister, apoi peste două, după ce tocmai fusese demisă odată cu întreg Guvernul;
- a girat, tot pentru o funcţie de ministru, pe Monica Iacob Ridzi şi şi-a încununat opera de „numiri” punându-şi fiica întâi secretar general al Organizaţiei de Tineret a PD-L, apoi direct europarlamentar;
- şi-a bătut joc de propriul partid şi de munca de multe ori onestă a multor membri ai săi, într-o manieră de ne-i-ma-gi-nat (nu am loc să dezvolt, prin urmare mă voi referi numai la una dintre recentele mari „greşeli” făcute de Traian Băsescu: după ce a spus la Radio România că în 7 decembrie, indiferent dacă va câştiga sau nu alegerile, va dizolva Parlamentul, toţi liderii de frunte ai PD-L s-au simţit datori să întărească ceea ce a zis preşedintele, poezia fiind „aşa e normal” etc., deşi oricine ştie că asta ar fi profund anti-constituţional; a doua zi, cu seninătate, dându-şi seama că totuşi e prea de tot ceea ce susţinuse, Traian Băsescu a întors-o exact la 180 de grade; liderii PD-L n-au mai putut retracta ce susţinuseră şi au rămas în ofsaid, într-un penibil absolut);
- „a interpretat” mereu Constituţia într-o manieră nu doar profund ilegală, ci şi într-una care insultă deosebit de grav inteligenţa românilor, considerându-i - la grămadă, deopotrivă - fie slugile lui din PD-L, fie proşti „de bubuie”;
- ultima mare ticăloşie, organizarea referendumului pentru un Parlament unicameral „mai mic” nu este decât o diversiune ordinară, în scop de a abate atenţia de la eşecul total al mandatului prezidenţial care tocmai se încheie;
- şi-a bătut joc de aşteptările poporului care l-a susţinut la referendumul de demitere a sa şi de speranţele că vom scăpa de minciună, demagogie şi populism ieftin...
...şi poate mai presus de toate, şi cu asta închei, ca un corolar, Traian Băsescu ne-a făcut să constatăm că se poate şi mai rău decât pe vremea PSD - pe care îl consideram răul absolut în materie de Putere absolută care corupe absolut - şi chiar a PCR, care niciodată n-ar fi numit în posturi cheie de reprezentare naţională sau internaţională paraşutele pe care le vedem acum, puse în toate poziţiile, oficiale şi neoficiale...
În turul II - dacă Traian Băsescu se califică, ceea ce mie mi s-ar părea complet anormal - votez împotriva lui, cu Crin Antonescu sau Mircea Geoană, după caz.
Dacă ar fi să-mi bat şi eu joc, aş spune că sunt în stare să votez până şi cu Becali sau Vadim, pentru ca balamucul să fie total şi recunoscut oficial.
Valentin Smedescu
(editorial publicat prima dată în 26 octombrie 2009, in Curierul de Ramnic)
