Probabil nu toţi cititorii noştri ştiu cine a fost Ionel Pop. Pentru cine nu ştie, mă voi mărgini să spun doar câteva cuvinte care în niciun caz nu pot reda adevărata dimensiune umană, culturală şi politică a marelul scriitor (cel despre care vorbesc eu acum) între altele, secretarul Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918.
Tânăr student - înainte de a deveni avocat celebru şi titanul literaturii cinegetice româneşti (între avocatură şi activitatea scriitoricească a fost şi deţinut politic, nişte ani, doar pentru că era nepotul lui Iuliu Maniu, fratele mamei) - Ionel Pop începuse să scrie la cotidianele Partidului Naţional Român „Lupta” din Budapesta şi „Românul” din Arad . Scria nu pentru a fi remunerat, ci pentru că se regăsea în doctrina şi idealurile acestei formaţiuni politice, militante pentru emaniciparea românilor transilvăneni şi pentru unirea cu ţara. Potrivit lui Valentin Borda, „scria cu aplomb, convingere şi talent ...articolele tânărului publicist bucurându-se de aprecierea redacţiilor şi a publicului cititor al gazetelor respective, primind chiar semnale de simpatie, încurajare şi preţuire”.
În 1911, Ionel Pop era student la Universitatea din Berlin. În preajma Crăciunului, s-a pomenit cu un mandat poştal în valoare de 100 de mărci de aur, trimise de către administraţia gazetei Partidului Naţional Român din Arad (la care colabora) şi cu o scrisoare deosebit de măgulitoare din partea lui Vasile Goldiş, directorul publicaţiei, care îi spunea că articolele sale sunt mult apreciate de conducerea redacţiei şi de cititorii ei.
Fireşte, Ionel Pop s-a bucurat de banii primiţi şi de scrisoare şi s-a şi grăbit să-i scrie unchiului despre ce cinste a avut parte. În câteva zile, i-a venit răspunsul unchiului Iuliu Maniu, care îl felicita în cuvinte calde, însă adăuga: „Scriind tu, în materie politică, în ziarul Partidului Naţional Român, ai o activitate politică. Or, să ştii pentru totdeauna că nu ai voie să primeşti, să ai, niciun fel de beneficiu, niciun fel de folos material, mare sau mic, de pe urma activităţii tale politice. Te rog, deci, dragă Ionel, să restitui imediat cele 100 de mărci gazetei «Românul» şi să-i mulţumeşti frumos fratelui Goldiş pentru gândul bun şi cinstea pe care ţi-a făcut-o...” *
*
Comisia de ancheta a activitătii şi cheltuielilor Ministerului Turismului a solicitat ieri Camerei Deputaţilor să facă demersurile pentru începerea urmăririi penale împotriva ministrului Elena Udrea şi să aprobe revocarea acesteia din funcţie.
„Comisia Vanghelie, condusă de Ludovic Orban, a fost înfiinţată de către PSD şi PNL pentru fabricarea, cu orice preţ, de acuzaţii penale la adresa mea”, a declarat tot aseară Elena Udrea.
„Raportul prezentat de Ludovic Orban nu aduce nicio noutate”, a continuat Elena Udrea. Mai mult, spune ministrul, „de două luni de zile am tot explicat şi am demonstrat, în sute de răspunsuri pe care le-am formulat către mass-media şi către Comisie, că, la Ministerul Turismului, activitatea se desfăşoară în deplină legalitate”.
*
Găsiţi vreun termen de comparaţie între cum înţelegeau unii lideri politici români să facă politică în urmă cu un secol şi cum înţeleg s-o facă acum?
Cine ne-a ticăloşit sistemul?
Cine ne-a hainit în aşa hal conducătorii?
Valentin Smedescu
_______________________________
*Susan, Dumitru, Ionel Pop sau recuperarea timpului pierdut, Deva, 1997
(editorial publicat prima data in 24 septembrie 2009, in Curierul de Ramnic)
