Vai de capul nostru de ignoranţi, nerecunoscători şi uituci de-a dreptul ce suntem, fi-ne-ar memoria de râsul curcilor!
Să uităm noi cât de bine ne-a fost şi ne e de când îl avem în capul s(t)atului ştiţi dvs. pe cine!
A trebuit ca domnul preşedinte însuşi să vină în faţa Parlamentului şi să spună naţiei cât de bine îi este (pentru că ea, naţia, se vede că e cam nesimţită şi - ce s-o mai ocolim - nu îşi dă seama cât de bine condusă e, cât e de norocoasă că are conducătorii pe care îi are, instituţiile pe care le are s.a.m.d.) ca să ne aducem aminte, pas cu pas, de multele şi răsunătoarele succesuri repurtate de România în ultimul mandat prezidenţial.
Vă rog să mă credeţi că îmi este imposibil să mă hotărăsc cu ce să încep şi cu ce să închei în aceste câteva rânduri: un amestec hidos de populisme de doi bani, de asumare a tot ce a fost bun (aderarea la UE, în special) şi de minimizare sau de punere în cârca sistemului ticăloşit a tot ce e rău, consideraţii personale de tot râsul (despre sănătate, învăţământ, demografie, mediul rural, cota unică, „procese economice şi sociale ale ţării”) şi descoperiri epocale, în genul „mediul rural e de trei ori mai sărac decât mediul urban”, asezonate cu promisiuni gen „vom asigura...”, „va trebui...”
Am mai aflat că dacă până în 2004 nu se punea problema ca un ministru să fie cercetat sau judecat, acum nu mai avem nicio problemă: oricine poate fi cercetat - ne-a spus preşedintele - şi nu ne rămâne decât să privim optimişti spre mileniul patru, când, în actualul ritm, vom avea şi condamnări (asta n-a zis-o, o simţim noi).
„Instanţa de judecată este locul în care apar tergiversări” a mai descoperit preşedintele, după cinci ani de mandat, şi a înfierat bine de tot Justiţia, la modul general, să se înveţe minte şi să nu mai facă aşa ceva. Despre succesul fără egal în lume al condamnării comunismului şi al transferului de arhive de la SRI la CNSAS, despre „adoptarea strategiei de securitate naţională a României”, „reconfigurarea şi întinerirea serviciilor de informaţii” şi nici referitor la politica externă - unde suntem tari de tot! - nu mai are rost să scriu, că sigur nu o pot face aşa bine cum a vorbit preşedintele!
Ştiţi ceva? Mie mi se pare că aseară, în Parlamentul României, l-am văzut vorbind pe fostul preşedinte al RSR, tovarăşul ...escu, încercând să le comunice unor proşti (nu cred că nu aţi simţit ca şi mine, că ne ia de proşti) că nici nu ştiu ce pierd dacă nu-l vor mai vrea, mereu şi mereu, în fruntea ţării.
Ei bine, eu cred că „proştii ştie”!
Valentin Smedescu
(editorial publicat prima data in 16 septembrie 2009, in Curierul de Ramnic)
