Săptămâna trecută - printre multe alte numere ale circului cotidian - a trecut parcă nebăgată în seamă propunerea democrat-liberalului Cristian Preda de introducere a dreptului de vot de la 16 ani.
Argumentul suprem adus de europarlamentarul PD-L a fost acela al corelării dreptului la vot cu dreptul la muncă. “Dacă un tânăr poate munci legal de la 16 ani, de ce n-ar putea el şi vota de la aceeaşi vârstă?” - se întreabă filozofic Cristian Preda, într-o postare pe blogul personal.
Impune actualul stadiu de evoluţie a democraţiei româneşti post-decembriste reducerea vârstei de la care se dobândeşte dreptul de vot? I-ar fi mai bine electoratului şi i-ar fi mai bine ţării dacă elevii de clasele a IX-a - a X-a şi cei ce şi-au luat adio de la carte şi îşi exercită (mai mult sau mai puţin încrezători în viitorul lor şi al patriei), concomitent, şi “dreptul la muncă” şi “dreptul la vot” ?
Eu cred că răspunsul la aceste două întrebări este categoric “nu” şi, mai mult decât atât, suspectez propunerea europarlamentarului Preda de scopuri care n-au nimic de-a face cu democraţia şi cu grija faţă de tineri, ci numai şi numai cu interesul de partid.
De ce cred asta? Pentru că de viitorul adolescenţilor (şi al tinerilor şi al adulţilor săi) Statul român e atât de preocupat, încât grija-i dă pe afară de multă ce e: Statul oferă dreptul la muncă, dar nu dă aproape nicio şansă de angajare şi de activitate decent efectuată şi remunerată; nu dă nicio şansă nu doar tinerilor, ci nici adulţilor care vor să exercite onest o profesie ori o meserie, în funcţie de pregătirea lor profesională; Statul nu dă nicio şansă încă din momentul angajării unui tânăr sau vârstnic, eveniment care niciodată nu are la bază doar criterii de competenţă...
De ce ar fi cineva interesat, atunci, de scăderea vârstei de vot de la 18 la 16 ani?
E mai simplu decât pare la prima vedere: pentru că în luptele electorale care se vor purta de-acum încolo va conta mult fiecare votant contribuabil la zestrea de voturi care va face diferenţa între Putere şi Opoziţie (nu e exclus sa o facă şi între libertate şi puşcărie).
Dacă mulţi pensionari şi o parte din adulţi sunt convinşi să voteze (cu cine trebuie) de idealuri reprezentate de plasa de partid (cu zahăr, făină, ulei şi, poate, salam), Doamne, cu câte argumente ,doctrinare” mai pot fi aduşi adolescenţii la vot! De pildă cu telefoane mobile, tombole şi alte lucruri pe care şi le-ar dori, ca să nu mai vorbesc de posibilele ecouri ale unor ,,îndemnuri” bine intenţionate, venite din partea unor personalităţi culturale precum Florin Salam, Nicolae Guţă, Adi de Vito, Verdy de la Vâlcea, Rudy de la Vâlcea (aştia doi îs mai noi) etc. ori ale unor frumuseţi cum nu mai există, ca Sexi Brăileanca, Simona Sensual, Prinţesa de Aur şi alte ....piţipoance celebre.
Asta fără să mai socotim câte voturi neprihănite - în favoarea democraţiei, desigur - ar putea smulge generaţiei de 16-18 ani deja celebrul europarlamentar “Paris Hilton din Carpaţi”!!!
Valentin Smedescu
(editorial publicat prima data in 21 septembrie 2009, in Curierul de Ramnic)
