Am scris, vreme de circa 13 ani, în ziare, în reviste, pe site-uri, pe forumuri etc.
Deşi m-a încercat - încă demultişor - ideea de a-mi construi propriul blog, am opus oarece rezistenţă ispitei. După cum se vede, doar până ieri, când am făcut o constatare: aşteptând la infinit să găsesc, spus ori scris de alţii, ceea ce cred eu că se cuvine (uneori, chiar se impune) a fi spus/scris, nu e cea mai potrivită atitudine. Iar inevitabilul s-a produs.
Cum sintetizez, "cu mintea de acum", ce intenţionez a face pornind pe acest nou drum?
E greu de explicat în câteva cuvinte ...până una-alta, "simt enorm şi văd monstruos" (tot Caragiale, „săracul”...) cred că ar fi cea mai descriptivă „definiţie”.
O sa înţelegeţi - mai târziu şi în timp - de ce.
Valentin Smedescu
....
